Daca Biblia nihilista ar fi ultima carte care ar aparea pe lumea asta, se va gasi oare cineva sa o arda in public?Sorin-Mihai GRAD***Cosmopolit filosof al culturii, succesor al lui Nietzsche si al lui Cioran, totodata exponent al titanismului si chiar al satanismului (artistic, nu „religios”!) byronian, Stefan Bolea „ataca” in Evangheliile sale sinele, societatea, Universul, chiar divinitatea.
Dar „galceava inteleptului cu lumea” nu are decat aparent – sau, cel mult, selectiv – un scop anihilator: asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini, trebuie sa ne cunoastem tarele pentru a le elimina.
Delectandu-ne cu aforismele poetice, ni se releva speranta mascata de necesitate – credinta in materialul acum pervertit, dar esential superior, din care e plamadit nu atat omul, cat umanistul.
Caci opera si personalitatea lui Stefan Bolea sunt unele de rascruce, punct de intersectie a doua cai binecunoscute generatiei `90 si pe care ganditorul nostru refuza incapatanat sa le abandoneze: calea artei si calea libertatii.
Oliviu CRAZNIC (Critic literar, autorul volumului de colectie Ceasul fantasmelor)***Nietzschean in spirit (tradand tagma plictisitoare a filosofilor!), si de asta data poetul Stefan Bolea o arde mistic in sensul cel mai post-cioranian cu putinta („sunt un cioran turbat”).
Inceputul volumului este revelatia ultima, iar finalul nu putea fi decat o alta geneza.
Liricul si simbolicul sunt inlocuite cu lapidarul si aforisticul iar, daca in religiile stravechi sangele nu avea voie sa atinga pamantul, pentru poetul clujean chtonicul este seva care ii curge prin vene dezvaluind in terra – edenul deghizat, demonizat de privirea ignoranta a omului contemporan.
In triada Nihil sine Bolea, poetul se opreste la secventa dintai, folosind limbajul celor ce au trait sa il vada pe Trump presedinte.
Astfel, Biblia nihilista devine crezul unei noi generatii de poeti – crescuti dupa ’89 cu muzica rock, death & gothic – ce nu mai inghite aburelile asa-zis religioase pe care generatiile anterioare le-au tolerat cu o marinimie.
Eul care face conjunctie cu moartea este noul zeu luciferian al poeziei si vine direct din cele mai eretice fibre ale fiintei, acolo unde gnozele dualiste din poezia contemporana reinvie in Era Varsatorului.
Daca vreti sa aflati ce de lumina vine din tenebre, cumparati aceasta carte; daca nu, ramaneti in moluz!Petrisor MILITARU.
Anihilator | Asemenea monstrului lovecraftian nimicit de reflexia propriei imagini trebuie sa ne cunoastem tarele pentru a le eliminadelectandune cu aforismele poetice ni se releva speranta mascata de necesitate credinta in materialul acum pervertit dar esential superior din care e plamadit nu atat omul cat umanistul |
---|---|
Bolea sunt unele de rascruce, punct de intersectie a doua cai binecunoscute generatiei `90 si pe care ganditorul nostru refuza incapatanat sa le abandoneze | Calea artei si calea libertatiioliviu |