„Un «roman» domestic in versuri — iata o formula foarte putin frecventata in poezia noastra (desi nume precum Mircea Ivanescu, Iustin Panta ori Caius Dobrescu nu sunt de colo).
Radu Andriescu reuseste, in Cand nu mai e aer, performanta de a scrie poezie acuta cu o retorica aparent dintre cele mai antipoetice: urmarind, cu mijloace simili-behavioriste, aventurile banale, dar cu atat mai «eroice» ale unei familii imaginare, autorul creeaza efecte de insolitare memorabile, starnind tensiuni emotive intre micile gesturi, evenimente, intamplari.
In mod paradoxal, tocmai distanta strategica dintre «vocea» care genereaza discursul si protagonistele sale delicate (Ana, Mariana si mama lor) devine sursa unor pulsatii de ingenuitate, de emotie, de empatie.
Cu alura ei narativa si recuzita ei cand frust-concreta, cand liliala, suav-infantilizata, poezia lui Radu Andriescu este rodul nu doar al unei imaginatii precise, ci si al unei enorme sensibilitati, care topeste anodinul in abstractiuni inefabile.
Scriind despre trei «personaje», poetul isi inerveaza propria morbidete si o transforma in privire estetizanta.
Simptom al unei creative crize existentiale, Cand nu mai e aer mi se pare unul dintre cele mai incitante si mai curajoase experimente din poezia ultimilor ani!”Bogdan Cretu„Sa presupunem ca, pe langa cele doua stari ale particulei prezentate in teoria fizicii cuantice, ar putea exista inca una, intermediara.
In poemele din Cand nu mai e aer, aceste trei stari corespund urmatoarelor ipostaze ale particulei eu: eul implicat, care este capul familiei, eul condamnat sa asiste neputincios la viata unei familii incomplete si eul capabil de experimente, cel care jongleaza cu primele doua posibilitati.
Din imposibilitatea de a fi in cea mai fireasca dintre ipostaze, prima, se naste poezia si cu totii stim ca ea e o forma ideala de reflectare in oglinzi paralele.
”Andrei Dosa.
| Antipoetice | Urmarind cu mijloace similibehavioriste aventurile banale dar cu atat mai eroice ale unei familii imaginare autorul creeaza efecte de insolitare memorabile starnind tensiuni emotive intre micile gesturi evenimente intamplari |
|---|---|
| Cand nu mai e aer, aceste trei stari corespund urmatoarelor ipostaze ale particulei eu | Eul implicat care este capul familiei eul condamnat sa asiste neputincios la viata unei familii incomplete si eul capabil de experimente cel care jongleaza cu primele doua posibilitati |
20.00 Lei
