Un prozator este cu atat mai captivant cu cat stie mai bine, cel mai bine, sa inventeze realitati dintr-un singur condei.
Nu oricine poate face asa ceva.
Nu orice scriitor stapaneste o astfel de magie.
E mare lucru sa poti sa devii atat de convingator cu plasmuirile tale, incat acestea sa prinda viata cu adevarat.
Iti trebuie mult talent.
Ei bine, intr-o maniera aproape cinematografica, dupa cum si suntem avertizati in preambulul acestei carti, autorul da drumul la film.
Rolele aparatului de proiectie imaginar sunt incarcate cu fantezie, cu fraze captivante, cu vorbe nu stiu de pe unde scoase, fotograma cu fotograma, si Catalin Rojisteanu, intr-o convingatoare demonstratie de talent, le proiecteaza pe un ecran miraculos al imaginatiei lui si, deopotriva, al celor care asista la fantasmele ce prind viata pe hartie.
In fapt, nasterea unui personaj devine, in acest caz, pretext de naratiune.
Este vorba despre Maximilian, al cincilea fiu al colonelului Saunders, pe atunci maior.
Pruncul se naste odata cu toate intamplarile care-l vor insoti si, desigur, odata cu timpul lui.
Un timp imaginar care poate fi, intr-un fel, si timpul tau.
Vizionare placuta!Liviu VISAN.