Cartea tainelor lui Enoh, numita uneori Enoh slavon sau 2 Enoh, a fost pastrata intr‑un text slavon atestat de manuscrise tardive datand din secolele XV‑XVII.
Versiunea slavona se bazeaza pe un original grecesc, astazi pierdut.
Elementele ebraice care apar ici si colo lasa loc – cel putin pentru anumite parti ale scrierii – ipotezei utilizarii unor documente care urca pana la un text ebraic.
Manuscrisele care tin de 2 Enoh se impart, in general, in doua versiuni, una lunga si una scurta, care, practic, se completeaza reciproc.
In dorinta de a oferi cititorului o imagine completa asupra cele doua versiuni, ele sunt oferite intr-o prezentare sinoptica.
Textul nostru, cu un caracter apocaliptic, a fost cunoscut timp de 1200 de ani in Rusia, doar in limba slavona, desi exista evidente ca aceasta versiune este de fapt la randul ei o traducere.
A inceput sa fie tradus in limbi de mare circulatie abia in secolul al XIX-lea.
Continutul lucrarii este o expansiune a pasajului din Cartea Genezei, cap.
V si poarta cititorul din vremurile lui Enoh in cele ale lui Noe, supravietuitorul legendar al Potopului.
Lucrarea are patru parti: prima parte contine ascensiunea lui Enoh prin cele zece ceruri, purtat de doi ingeri, a doua parte se refera la dialogul lui Enoh, asistat de arhanghelul Gabriel, cu Dumnezeu, din care Enoh afla o suma de secrete ale Universului.
In cea de-a treia parte Enoh ofera anumite instructiuni pentru fiii sai si ascensioneaza la cer.
In fine, cea de-a patra parte descrie succesiunea sacerdotala a lui Enoh, care ii include pe Matusalem si pe Melchisedec.
Lectura „Cartii tainelor lui Enoh”, ofera o noua si inedita perspectiva despre parcursul spiritual al lui Enoh si despre abordarea relatiei cu Dumnezeu si cu lumea angelica, care completeaza fericit cunoasterea istoriei si traditiei biblice.
CUPRINSNota asupra editiei .
5De la Fiul lui Adam la al doilea Dumnezeu .
6Cartea tainelor lui Enoh .
49Note .
Parti | Prima parte contine ascensiunea lui |
---|
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.