„Bhardo Thodol este cu siguranta textul initiatic tibetan cel mai cunoscut in intreaga lume occidentala.
Tradus si publicat in engleza in 1928 sub numele de Cartea Tibetana a Mortii, a devenit intr-o anumita masura, mai ales dupa 1960, o carte importanta pentru occidentali.
Este vorba de un text profund si dificil, fara egal in nici o alta literatura religioasa.
Interesul pe care il trezeste printre psihologi si printre persoanele care se ocupa de studiul fenomenelor religioase, artisti si mai ales la tineri este simptomatic: el indica atat desacralizarea mortii in societatile occidentale contemporane, cat si dorinta de a revaloriza - religios sau filosofic - actul care implineste si totodata pune sub semnul intrebarii existenta umana.
”, Mircea Eliade.
Simptomatic | El indica atat desacralizarea mortii in societatile occidentale contemporane cat si dorinta de a revaloriza religios sau filosofic actul care implineste si totodata pune sub semnul intrebarii existenta umana |
---|