Carticica de sase ani e gata sa se desparta de prima copilarie: „Cand am fost copil, candva,/ Cand am fost nu-i prea de mult,/ Imi placea, o, ce-mi placea,/ Sa tac malc si sa ascult.
// Eu eram cum e pamantul/ care-asteapta ploi-cuvinte,/ Eu eram pamant cuminte,/ Care vrea cuvinte-ploi…” Acum incepe vremea basmelor, a proverbelor, a zicatorilor, a jocurilor de cuvinte dezlantuite cu libertatea celui care stie deja sa le stapaneasca.
Copilul, camp manos sub cuvintele-ploi, isi locuieste limba in starea de veghe intretinuta de poezie, de literatura.
Irina Petras.
Copilarie | Cand am fost copil candva |
---|