Cioran si Sabato s-au aflat fata in fata intr-o zi, in Paris, rue Odeon, intalnire pe care Sabato o evoca in sensibila sa carte 'Antes del fin': 'Am stat indelung de vorba cu Cioran intr-o dupa-amiaza a anului 1989.
) Contrar a ceea ce multi isi imagineaza sau presupun si chiar a ceea ce eu insumi credeam, m-a surprins acel om amabil, marunt si trist, predicator al unui nihilism care nu parea a fi in acord cu el.
Mai degraba mi se parea a fi un mare pesimist, care, din cand in cand, cadea prada altuia, sceptic si neincrezator.
Dar intotdeauna cu un zambet pe buze.
Nici o clipa un ursuz indiferent, dimpotriva, unul din acei oameni solidari cu multimea necajita, (.
) in cautarea a ceva care sa exprime indispozitiile si chinurile sale interioare.
' Sabato descopera astfel, in Cioran, coerenta unui om adevarat, cu care impartaseste ganduri si mai ales nelinisti.
Pornind de la dialogul real intre cei doi scriitori-ganditori, preocupati deopotriva de conditia umana, iata-i fata in fata pe cel pentru care nu mai exista nici un loc unde 'sa poti uri lumea asta cu profesionalism' si iubitorul de lume Sabato, caruia nu i-a fost totusi straina nici una din ipostazele absolutului: singuratatea, iubirea, moartea.
- Doina Gheorghiu-Jimenez.
Fin' | Am stat indelung de vorba cu |
---|---|
Sabato, caruia nu i-a fost totusi straina nici una din ipostazele absolutului | Singuratatea iubirea moartea |