Autoarea acestui roman are inclinatii spre o anume clasicitate a scriiturii.
Se vede si nu e rau, intr-o lume tot mai contorsionata de experimente la nivelul literaturii.
Prin scris, ea cauta sa repete, in alt mod, aventura vechilor greci.
Acestia credeau ca „procreatia intru frumos” este salvarea de spaima de moarte si astfel au investit arta cu un sens transcendental.
O carte frumoasa, care se citeste in chip placut.
Din care mai luam ceva, aproape de final, o regula desprinsa dintr-un discurs motivational: „Nu poti conecta punctele privind inainte, le poti conecta doar privind inapoi.