Larvae, nu larve.
Suntem in prezenta materiilor extraterestre, in insolit.
Veti intalni aici un copil singur, urmarind ritmurile naturii, urmarit de contradictiile naturii umane, dar si imagini care va vor taia respiratia (iritandu-va insa cu precizia lor).
In aceste poeme (care, chiar si atunci cand ies din matca notatiilor astrofice, par scrise pe boabe de orez) gasim, in egala masura, linistea necesara conservarii obiectelor fragile si pacea inselatoare a cruzimii.
Mircea Andrei Florea „struneste” doua voci pe cat de inofensive in contexte mundane, pe atat de dificile si de pretentioase in poezie: una a timiditatii extreme, hipersensibila pana la neverosimil, o alta ferma, potrivita rostirii de enunturi gnomice, sentinte taioase, reci propozitii anti-confesive.
Nu intamplator, una dintre imaginile recurente ale volumului este cea a monstrului bicefal.
Daca Donnie Darko ar scrie poeme.
Olga StefanCreaturi bicefale si vermine obscene; spatiu privat, ocultat, vulnerabil; corpul situat la intretaierea regnurilor.
Toate aceste elemente isi fac aparitia in introspectia simbolica a subiectului, in found poetry, in scenetele impersonale si eclectice.
Astfel, in larvae exista un fond afectiv pe cat de exotic si luxuriant, pe atat de straniu.
In ansamblul poetic atent proiectat de Mircea Andrei Florea se contureaza un umwelt al inhibitiilor: un ecosistem intim paradoxal, care pierde in vitalism, dar castiga in excitabilitate.
Un stagiu larvar, apatic, a carui energie emotionala isi rateaza obiectul.
E tot ce mai ramane „intr-o era / fara finalitate, fara razboi”.
Mihnea Balici.
| Poezie | Una a timiditatii extreme hipersensibila pana la neverosimil o alta ferma potrivita rostirii de enunturi gnomice sentinte taioase reci propozitii anticonfesive |
|---|---|
| Florea se contureaza un umwelt al inhibitiilor | Un ecosistem intim paradoxal care pierde in vitalism dar castiga in excitabilitate |
20.00 Lei
