Aceasta carte este creatia originala a artistului Alexandru Ciubotariu, realizata de-a lungul a doi ani de zile, un pariu al autorului cu un text clasic si dificil, o provocare pe care artistul de BD i-o intinde, peste timp, poetului.
Pe CD se afla poemul eminescian in rostirea a trei generatii de actori.
„In fata ochilor dumneavoastra se afla un Luceafar-manifest, care va invita la un nou tip de lectura.
Un Luceafar care capteaza esenta poemului eminescian, intr-un joc inchis-deschis al ochilor, un joc al chipurilor grave si al celor facile, al spaimei si incordarii, al detensionarii.
Artistul cauta albul in profunzimea negrului, gaseste lumina revarsata a Luceafarului, in «adancul asemene / uitarii celei oarbe».
Cadrele lui prelungi amintesc uneori de William Blake, impartasesc aceeasi energie, iar chipul prea frumoasei fete preia elemente din estetica simbolismului (va amintiti Madonna, celebra litografie a lui Munch?).
In mintea privitorului raman incrustate acele imagini intinse uneori pe toate cele trei secvente prezente pe o pagina – reprezentarile ochiului sau ale Luceafarului.
Ele privesc obsesiv catre mine, cel care deschide cartea.
Dar si catre creatorul lor.
Tot acest Luceafar este un exercitiu mental, dar si o posibila declaratie despre conditia artistului contemporan.
] Partea sonora s-a compus abia intr-o faza ulterioara.
Va propunem trei rostiri ale Luceafarului, trei generatii ale teatrului romanesc.
Pe George Vraca il ascultati intr-o inregistrare Radio Romania din iunie 1959: o rostire puternica, declamatorie, sobra, clasica, de la inaltimea, parca, a unui piedestal.
Celelalte doua inregistrari au fost realizate special pentru aceasta carte-obiect, in vara lui 2018.
Ion Caramitru capteaza in inflexiunile vocii sale dramatismul, gravitatea, dar si ironia, ludicul, umanitatea.
Ada Condeescu, in schimb, propune o lectura pe care am putea-o numi democratica, deschisa catre ascultatorul contemporan.
Ascultand-o recitand, te simti parte dintr-un book club, gata sa pornesti interpretarea, la finalul auditiei.
Aceeasi actrita recita si o alta versiune a Luceafarului, Versiunea maximala a vorbirii Demiurgului (reconstituita de Petru Cretia).
” (Daria Ghiu, fragment din „Luceafarul in banda desenata sau intalnirea dintre un poem si un penel pe masa de disectie”, cuvant-inainte).
1959 | O rostire puternica declamatorie sobra clasica de la inaltimea parca a unui piedestal |
---|