Ecaterina a II-a a Rusiei (1729-1796) se impune in istorie ca o figura puternica, necrutatoare chiar.
Ea a fost capabila sa extinda teritoriul Rusiei cu 300 000 de kilometri patrati, sa reorganizeze zeci si sute de provincii si orase, sa gandeasca si sa puna in practica reforme care i-au consolidat renumele in istorie.
Ce fel de caracter ar trebui sa aiba o femeie, in plin secol al XVIII-lea, pentru a reusi toate acestea? Cititorul va primi raspunsul la toate intrebarile chiar de sub penita protagonistei, care nu precupeteste niciun efort in a descrie, cu lux de amanunte, cine este ea, inca de la inceput.
Din aceasta autobiografie aflam, in primul rand, care sunt originile viitoarei tarine: in ce mod a ajuns sa „candideze” la scaunul imparatesc rus, in conditiile in care ea era nascuta in Polonia, fiind fiica unui print german.
Cum a ajuns, de la o fata modesta, care nu iesea din cuvantul mamei si al imparatesei, dorind sa fie pe placul tuturor, la tarina in fata careia se inclinau cu respect marile personalitati ale vremii, de la capetele incoronate la mintile luminate, cum ar fi Diderot si Voltaire? Finetea spiritului, inteligenta practica si ambitia au facut-o sa inainteze incet, dar sigur, catre gloria care i-a consacrat locul in istorie.
O lectura savuroasa, care ne transpune in miezul moravurilor unor vremuri demult apuse, in care insa ne vom recunoaste, pentru ca sufletul omenesc continua sa fie construit la fel.
La sfarsitul lui iulie ne-am intors de la Peterhof in oras, unde se faceau pregatiri pentru nunta.
In sfarsit, imparateasa a fixat ziua de 21 august pentru aceasta ceremonie.
Pe masura ce se apropia ziua, deveneam tot mai melancolica.
Inima nu-mi prevestea prea multa fericire: nu ma sustinea decat ambitia.
Ceva in adancul sufletului nu m-a lasat niciodata sa ma indoiesc de faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, voi deveni imparateasa suverana a Rusiei, de sine statatoare.
Ecaterina cea Mare.
| Tarine | In ce mod a ajuns sa candideze la scaunul imparatesc rus in conditiile in care ea era nascuta in |
|---|---|
| Inima nu-mi prevestea prea multa fericire | Nu ma sustinea decat ambitia |
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.
39.00 Lei
