Casa De Editura Max Blecher

Casa De Editura Max Blecher - Mila schimba gustul carnii | stefan ivas

• 2 stele, bazat pe 1 voturi

„«Moartea cotidiana» si «imposibila intoarcere» sunt temele gemene din volumul lui Stefan Ivas.

Angoasa difuza a primeia, generata de un cotidian-capcana (cam ca in Boogie, filmul lui Radu Muntean), in loc sa fie atenuata, va fi amplificata de intalnirea cu bastina, un spatiu de-acum dezvrajit.

Amintirea paradisului se confrunta cu un univers rural mai aproape de Georgigele lui Cartarescu decat de Georgica lui Vergilius.

Pe un fond elegiac strain de tentatiile idilizante, cu o dictie de obicei retinuta — fara sa-si refuze totusi cateva note de ironie (chiar.

tandra, vezi poemul dedicat Laurei) —, Ivas deruleaza secvente de cine-verite satesc, surprinde portrete si destine, recuperand abia astfel, impreuna, atat realitatea bruta, cat si un lirism a rebours, insa tocmai astfel autentic si convingator.

Nimigean„Stefan Ivas este, intai de toate, un excelent cartograf care, ajutat de limbajul memoriei si de neastamparul unei voci nostalgice si pline de nerv, creeaza limbajul si mai nelinistit al unui spatiu: Leorda, locul de bastina al poetului, preschimbat acum intr-un tinut imaginar pur-sange.

Ferit de ghilotina oricarei tendinte poetice, Stefan Ivas pune in lumina imagini mentale, din copilaria si adolescenta lui in Leorda, care au o functie initiatica si alcatuiesc sufletul acestei lumi iscodite prin metehnele, cutumele si picanteriile ei.

Scrise cu vana de povestitor, intr-un stil care mixeaza registre diverse, fara sa epateze sau sa caute dinadins originalitatea, poemele lui Stefan Ivas sunt adevarate rituri de trecere.

Cu acest volum intra in «arena» unul dintre cei mai buni debutanti din ultimii ani.

”Marius Conkan„Un fel de nou ruralism se contureaza in poezia cea mai noua, o poezie in care Robert Frost se intalneste paradoxal cu Conachi si, pe undeva, cu Ion Pillat.

In acest teritoriu, Stefan Ivas joaca foarte bine pe strunele unei sensibilitati ce pare la prima vedere putin desueta.

La fel ca Matei Hutopila si Anatol Grosu — de altfel foarte diferiti intre ei, atat scenografic, cat si tematic —, Ivas reuseste sa improspateze un limbaj si sa retrezeasca un univers — cel rural, privit din perspectiva adultului urbanizat, dezvrajit — care parea condamnat la marginalitate in poezia din secolul XXI.

«VCR», «laura, laura fata de treaba» (geamana acelui «Madrigal rasturnat» al tanarului Geo Dumitrescu) sau poemul in proza care inchide cartea sunt hiturile din mila schimba gustul carnii, recomandandu-l pe Ivas ca pe un poet cu mari disponibilitati, pe care merita sa il urmarim mai departe.

”Claudiu Komartin.