Gabriela CHIRAN ajunge la sensul profund al versului rimbaldian printr-o maieutica sui-generis; ea intreaba: „(…) aici/ in noul decor/ de la ratia milei taiat/ eu/ sunt altcineva?” (schimbare de cadru); si raspunde: „tine/ degusta ca un cunoscator/ de marca/ aceasta/ clipa (n-o da pe git ce faci?)/ dezbraca haina/ lasa fularul linga barca/ taaaci/ degusta vinul acesta vioriu/ chiar daca/ la clipa urmatoare vei ajunge/ mai tirziu/ va fi acolo te va astepta/ sau nu/ – la rame clipocind esti tu” (degustare).
Eu sint Altcineva, ne spune Gabriela Chiran, intr-o carte interesanta, substantiala in problematica sa, parasind femeia in fata oglinzii din celelalte volume pentru a cauta pasarea albastra a negrului duios, de dincolo de bine, a albului defunct, de dincoace de rau.
Ioan HOLBAN.
Intreaba | () aici in noul decor de la ratia milei taiat eu sunt altcineva (schimbare de cadru) |
---|---|
Si raspunde | Tine degusta ca un cunoscator de marca aceasta clipa (no da pe git ce faci) dezbraca haina lasa fularul linga barca taaaci degusta vinul acesta vioriu chiar daca la clipa urmatoare vei ajunge mai tirziu va fi acolo te va astepta sau nu la rame clipocind esti tu (degustare) |