„Nicolae Coande e cel mai sever mistic (al poeziei, dar nu numai) dintre poetii de azi.
Miniile, imprecatiile, afuriseniile lui de aici se trag: din ultrajul idealurilor prea febrile si prea radicale.
El e chiar misticul negativitatii [.
] restul e literatura.
Iar el literatura nu vrea sa scrie.
Cistelecan„Coande scrie, esentializat, la marginea mortii: nu impotriva ei, ci in complicitate cu ea, poezia sa fiind, dupa ce trecem de toate etichetele foarte inteligente care i s-au atasat, o thanatofilie atent controlata.
”Stefan Borbely„Prin noul sau volum, Nu m-au lasat sa conduc lumea, Nicolae Coande mai demonstreaza o data ca viabilitatea unei formule poetice nu tine de mode, de migratii sezoniere, de tendinte.
Ca un poet adevarat continua cu obstinatie sa-si urmareasca obsesiile, sa-si hraneasca indispozitiile, si o face raminind tot timpul subtil si neasteptat, fals sententios — dai la tot pasul in aceasta poezie de admirabile scaparari de luciditate si inteligenta bine strunita —, sarcastic, negru-n cerul gurii si bavard, cind, de fapt, atit de grav in fiecare secventa derulata in filmul sau straniu, ce atinge uneori tragismul prin intermediul metonimiei si al deriziunii.
Lucru pe care doar citiva dintre cei cu adevarat mari (nu neaparat poeti galonati sau faime ale istoriilor literare) l-au mai reusit atit de memorabil — de obsedant — in toata poezia romaneasca recenta.
”Claudiu Komartin.
| Trag | Din ultrajul idealurilor prea febrile si prea radicale |
|---|---|
| Cistelecan„coande scrie, esentializat, la marginea mortii | Nu impotriva ei ci in complicitate cu ea poezia sa fiind dupa ce trecem de toate etichetele foarte inteligente care i sau atasat o thanatofilie atent controlatastefan |
20.00 Lei
