Strabatand secolele lanseaza o provocare extraordinara: povestirea istoriei omenirii sub o forma pur romanesca, intrarea in Istorie prin istorisiri.
Un proiect conturat acum mai bine de 30 de ani si la care Éric-Emmanuel Schmitt a lucrat neobosit, adunand informatii istorice, stiintifice, religioase, medicale, sociologice, filozofice, tehnice, lasandu-si in acelasi timp imaginatia sa proiecteze personaje puternice, de neuitat, si o poveste fascinanta.
Paradisuri pierdute este inceputul acestei aventuri unice, al carei protagonist e Noam.
Nascut acum 8000 de ani, intr-un sat lacustru, in sanul unei naturi paradiziace, el este silit sa se revolte impotriva alor sai cand o intalneste pe fascinanta Noura, gratie careia se descopera pe sine.
Noam infrunta si o calamitate palpabila: Potopul.
Revarsarea apelor il impinge pe Noam in istorie si ii hotaraste destinul.
„Metoda lui Schmitt ajunge aici la apogeu: formuleaza marile intrebari filozofice, psihologice si sociale prin intermediul unor personaje-cheie.
Legatura noastra cu natura, complexitatea relatiilor de dragoste si de familie, avantajele si dezavantajele progresului, automatizarea individului in cadrul grupurilor, radacinile rasismului, raportul cu invizibilul si divinitatea, perceptia propriilor emotii: in acest roman, stramosul nostru Noam, dar si tatal lui, Pannoam, uriasul Barak, sotia Mina, fiul Ham, Noura, iubirea imposibila, intruchipeaza toate aceste intrebari cu o profunda umanitate.
O umanitate magnifica, marca dintotdeauna a scriitorului Schmitt.
“ — Le Matin ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon.
In 1983 absolva cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diploma in filozofie.
Trei ani mai tarziu obtine titlul de doctor in filozofie.
Debuteaza in 1991 cu o piesa de teatru, Noaptea de la Valognes.
Ii urmeaza Vizitatorul, care ii aduce consacrarea si pentru care este distins cu trei premii Molière, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc.
In 1994 ii apare primul roman, Secta Egoistilor, dar scrie in continuare piese de teatru care fac sali pline in Franta si in strainatate.
In 2001 este recompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Théatre pentru intreaga activitate.
De acelasi succes rasunator se bucura si romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Adolf H.
Doua vieti (2001), Pe cand eram o opera de arta (2002), precum si eseul Viata mea cu Mozart (2005).
Volumele care alcatuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim si florile din Coran (2001), Oscar si Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptatorul de sumo care nu se putea ingrasa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodata (2012), Doamna Pylinska si secretul lui Chopin (2018) si Félix si izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni intregi pe listele de bestselleruri din numeroase tari.
Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri (2006), Visatoarea din Ostende (2007), Concert in memoria unui inger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvela, Cei doi domni din Bruxelles (2012) si Razbunarea iertarii (2017).
In 2008 publica romanul Ulysse from Bagdad, in 2011, Femeia in fata oglinzii, in 2013, Papagalii din Piata Arezzo, in 2014, dipticul Elixirul dragostei si Otrava iubirii, in 2015, Noaptea de foc, iar in 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri.
In 2019 ii apare Jurnalul unei iubiri pierdute, distins in 2020 cu Premiul Jules Renard.
Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii si distinctii literare.
Cartile lui sunt traduse in peste 40 de limbi.
| Extraordinara | Povestirea istoriei omenirii sub o forma pur romanesca intrarea in |
|---|---|
| Noam infrunta si o calamitate palpabila | Potopul |
| Schmitt ajunge aici la apogeu | Formuleaza marile intrebari filozofice psihologice si sociale prin intermediul unor personajecheie |
| Legatura noastra cu natura, complexitatea relatiilor de dragoste si de familie, avantajele si dezavantajele progresului, automatizarea individului in cadrul grupurilor, radacinile rasismului, raportul cu invizibilul si divinitatea, perceptia propriilor emotii | In acest roman stramosul nostru |
Humanitas este o editură cu sediul în România.
Este una dintre cele mai importante companii de editură din țară și este cunoscută pentru gama diversificată de cărți care acoperă diverse genuri, cum ar fi ficțiune, non-ficțiune, poezie, filozofie, istorie, psihologie și multe altele.
Înființată în 1990 de filozoful Gabriel Liiceanu și eseistul Horia-Roman Patapievici, Humanitas a jucat un rol important în promovarea literaturii române, precum și în traducerea și publicarea de lucrări de la autori internaționali.
Editura a publicat numeroase bestselleruri și lucrări de o importanță culturală și intelectuală semnificativă.
Humanitas publică cărți atât în format tipărit, cât și în format digital, adresându-se unui public larg de cititori.
Se angajează să promoveze discursul intelectual, gândirea critică și schimbul cultural prin publicațiile sale.
Pe lângă activitățile sale de publicare, Humanitas operează și librării în mai multe orașe din România, oferind cititorilor acces la o selecție diversă de cărți și încurajând o comunitate literară vibrantă.
În general, Humanitas este o editură respectată care a adus contribuții substanțiale la literatura și viața intelectuală română, atât prin publicațiile sale originale, cât și prin eforturile sale de a face literatura internațională accesibilă cititorilor români.
52.00 Lei
