Palatul imparatului Chinei era cel mai frumos din lume, cladit din cel mai scump portelan, iar gradina era plina de minunatii si asa de mare, incat nici gradinarul nu stia pana unde se intinde.
Daca mergeai o vreme tot inainte, ajungeai intr-o padure cu copaci inalti, iar padurea se‑ntindea pana la marginea marii albastre.
Corabiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor si, intr-un copac, era o privighetoare al carei cantec era de o frumusete fara pereche.