Dupa o fatidica prabusire a civilizatiei europene in absurdul celor doua conflagratii mondiale, in care mare parte a lumii a cunoscut apogeul istoric al autodistrugerii, ne redescoperim intr-o perioada de pace si reconstructie care, din fericire, treneaza de decenii insemnate.
Preocuparile omului pentru descoperirea, salvgardarea, conservarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural universal, remarcabile inca din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, s-au accentuat treptat in epoca postbelica, restabilind relatia ancestrala dintre omul prezent si omul trecut si vocatia creatiilor perene de a cladi umanitatea.
Dreptul patrimoniului cultural este astazi o stiinta universala, un produs al unei indelungate aculturatii complexe realizate in timp si spatiu, perfectionata in mod sustinut atat in mijlocul culturilor juridice nationale, cat si in ambianta solemna a incheierii tratatelor internationale.
Situat naturalmente intr-o elaborata conexiune a variatelor domenii de specialitate, dreptul patrimoniului cultural are functia esentiala de a crea cele mai eficiente institutii si mecanisme juridice pentru a asigura efectul optim al tuturor celorlalte eforturi de conservare si valorificare a acestui patrimoniu.
Dreptul patrimoniului cultural este sortit a pune in armonie drepturile si interesele legitime ale persoanelor particulare cu dreptul universal al fiecaruia dintre noi de a ne bucura de servitutea patrimonial-culturala.
In dimensiunea universala a acestuia, dreptul patrimoniului cultural este prin excelenta un domeniu al studiilor comparatiste, organice, iar dreptul patrimoniului cultural din Romania are sansa de a culege cele mai ingenioase solutii juridice rafinate in secole de experienta acumulata de cele mai inzestrate natiuni, din punct de vedere cultural-patrimonial, intre care cea italiana si cea franceza sunt cele mai reprezentative.
Relevanta celor doua modele oferite de cele doua culturi juridice nationale amintite a influentat decisiv orientarea acestei lucrari, insa aceasta este doar materializarea unui inceput de drum.
Dreptul romanesc al patrimoniului cultural are nevoie de aculturatie juridica, de cercetare comparatista, de spiritul fertil al conventiilor internationale si, in ecoul tuturor acestor eforturi, de Codul patrimoniului cultural al Romaniei.
„Universul Juridic” este o editură românească specializată în literatură și materiale juridice.
Numele poate fi tradus în „The Legal Universe” în engleză.
Edituri precum Universul Juridic se concentrează adesea pe producerea de cărți, reviste și alte materiale legate de studii juridice, jurisprudență și practica juridică.
Caracteristicile cheie ale editurilor juridice, inclusiv Universul Juridic, pot include: 1.
Publicații juridice: Aceste edituri lansează adesea cărți juridice, manuale, dicționare juridice și materiale de referință care acoperă diferite aspecte ale dreptului.
Reviste și periodice: editurile juridice pot publica reviste sau periodice juridice care prezintă articole, analize și actualizări privind evoluțiile juridice, cazurile și legislația.
Materiale educaționale: Ei pot produce materiale pentru educația juridică, inclusiv ghiduri de studiu, cărți de pregătire pentru examene și materiale pentru studenții la drept.
Ghidurile practicienilor: Editurile juridice oferă adesea resurse pentru practicienii în drept, cum ar fi ghiduri privind procedurile juridice, analiza jurisprudenței și sfaturi practice pentru avocați.
Colaborarea cu autorii: Aceste edituri colaborează cu jurnaliști, profesori și profesioniști din domeniul juridic pentru a aduce cititorilor lor conținut autorizat și actualizat.
Platforme online: Pe lângă publicațiile tipărite tradiționale, multe edituri juridice au adoptat platforme digitale pentru a oferi versiuni electronice ale materialelor lor, baze de date online și instrumente de cercetare juridică.
52.00 Lei
