„Roman fiind, Radu Vancu are «sapte vieti in pieptu-i de arama».
Asa si nu altfel i se explica frenezia debordanta a zilei si a clipei.
Al doilea volum din Jurnalul lui este, fara sa ma tem de cuvant, hipnotic.
Si ai impresia, citind, ca Radu Vancu tocmai a castigat un pariu cu supranaturalul.
E mereu febril, ocupat si preocupat.
Nu mai are mult pana sa cocheteze cu ubicuitatea.
In geografia lui afectiva atrag atentia doua capitale: VancuVer si (San) Sebastian.
Langa ele, pe aceeasi harta, gasesti faruri si calauze prin teritoriile prieteniei, ale rezistentei la ticalosie, ale admiratiei si – rar – ale deznadejdii.
Aproape ca te cuprinde invidia urmarind acest traseu pe care se ivesc borne luminoase si unde respiratia lecturii e accelerata de la un rand la altul.
Viata lui Radu Vancu, asa cum e povestita aici, are o incarcare formidabila.
Te si miri cum se pot mobiliza atatea resurse pentru atatea cauze bune.
Si chiar daca nu te miri, cuviincios si firesc e sa aplauzi paradoxul: autorul Transparentei e vizibil si numai bun de strans in brate.
De ce? Pentru splendida cronica etica pornita din Piata Huet a Sibiului «infim si infinit».
Pentru caldura prieteniei cu Mircea Ivanescu, Claudiu Komartin, Mircea Cartarescu, Eugen Ciurtin si atatia altii.
Pentru disponibilitatea colosala, care-l face sa nu refuze invitatiile si sa fie o prezenta mereu proaspata si seducatoare.
Pentru sprijinul acordat tuturor poetilor la inceput de drum.
Pentru constatarea ca Florenta e «jignitor de frumoasa».
Pentru amintirea tatalui pierdut si formulele uneori paralizante ale fiului castigat.
Pentru Cami, armonie si microarmonie.
Si pentru bunatatea lui funciara.
Fiindca – regret ca o scriu abia acum – Radu Vancu nu e doar un profesor daruit, un exigent om al cetatii si un scriitor minunat.
Radu Vancu e un om bun, iar bunatatea lui ne atinge si ne incalzeste pe toti.
“ — RADU PARASCHIVESCU Am tot ezitat daca sa incep acest al doilea jurnal, dupa incheierea primului; nu voiam sa repet pur si simplu ce am spus deja in primul, sa ingramadesc aici alte biografeme superstitii gesticulatii.
Voiam sa se schimbe ceva esential in tonul lui, in ceea ce spune pe deasupra (sau pe dedesubtul) tuturor micilor biografeme pe care le inregistreaza.
Si azi-dimineata, in vreme ce veneam spre gara prin zorii foarte racorosi, simtind cum imi ingheata umerii sub camasa prea subtire, am inteles deodata ce s-a schimbat in jurnalul asta: pur si simplu mi-a disparut corpul din el.
E, daca am dreptate in impresia asta, un jurnal fara corp.
Si ma intreb daca e bine sau rau ca-i asa – si daca poate exista asa ceva – sau daca nu cumva e un obiect imposibil, un cutit fara maner caruia-i lipseste lama, cu vorba lui Lichtenberg.
Pe coperta: Ioan Iacob, Fara titlu, acuarela pe hartie, 1997 RADU VANCU (n.
13 iulie 1978, Sibiu) a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii „Lucian Blaga“ din Sibiu.
Este conferentiar la aceeasi facultate si redactor la revistele Transilvania si Poesis international.
Coordoneaza sectiunea literara a revistei Timpul.
A tradus in romana din poezia lui Ezra Pound, William Butler Yeats (Editura Humanitas Fiction) si John Berryman (Casa de editura Max Blecher).
A publicat mai multe antologii literare pe diverse teme, singur sau in colaborare cu Mircea Ivanescu, Claudiu Komartin ori Marius Chivu.
A ingrijit editii din poezia lui Alexandru Macedonski si Alexandru Musina.
Volume de poezie: Epistole pentru Camelia, Imago, 2002; Biographia litteraria, Vinea, 2006; Monstrul fericit, Cartier, 2009; Sebastian in vis, Tracus Arte, 2010; Amintiri pentru tatal meu, Vinea, 2010; Franghia inflorita, Casa de editura Max Blecher, 2012; 4 A.
Cantosuri domestice, Casa de editura Max Blecher, 2015.
Eseuri: Mircea Ivanescu: Poezia discretiei absolute, Vinea, 2007 (editie revazuta si adaugita, ART, 2015); Eminescu: Trei eseuri, InfoArt Media–Argonaut, 2011; Mistica poeziei: Lecturi in literatura contemporana, Muzeul Literaturii Romane, 2013; Poezie si individuatie, Tracus Arte, 2014; Romania vertebrata, Adenium, 2016.
Dintre cartile lui, Franghia inflorita a fost tradusa in turca (Çiçek Açan Urgan, Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015), iar 4 A.
Cantosuri domestice in maghiara (Hajnali négy.
Házias cantók, Syllabux, Budapesta, 2016).
La Humanitas a publicat volumele Elegie pentru uman.
O critica a modernitatii poetice de la Pound la Cartarescu (2016) si Zodia Cancerului.
Jurnal 2012-2015 (2017).
Selectii din poemele lui au fost traduse in englez a, germana, franceza, suedeza, spaniola, italiana, flamanda, bulgara, sarba, maghiara, turca, greaca, rusa.
| Capitale | Vancuver si (san) |
|---|---|
| Si chiar daca nu te miri, cuviincios si firesc e sa aplauzi paradoxul | Autorul |
| Si azi-dimineata, in vreme ce veneam spre gara prin zorii foarte racorosi, simtind cum imi ingheata umerii sub camasa prea subtire, am inteles deodata ce s-a schimbat in jurnalul asta | Pur si simplu mia disparut corpul din el |
| Pe coperta | Ioan |
| Volume de poezie | Epistole pentru |
| Eseuri | Mircea |
| Ivanescu | Poezia discretiei absolute |
| Eminescu | Trei eseuri |
| Mistica poeziei | Lecturi in literatura contemporana |
Humanitas este o renumită editură și distribuitor de cărți românești.
A fost fondată în 1990 de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleșu și Sorin Ilieșiu.
Humanitas este un brand editorial proeminent și influent în România, cunoscut pentru contribuțiile sale la literatură, filozofie și cultură.
Editura produce o gamă largă de cărți, inclusiv literatură, ficțiune, non-ficțiune, filozofie, istorie și poezie.
Humanitas a publicat lucrări atât ale unor autori români, cât și internaționali și a jucat un rol semnificativ în promovarea literaturii și a discursului intelectual în România.
Pe lângă activitățile sale de publicare, Humanitas operează și un lanț de librării în România, oferind cititorilor o selecție diversă de cărți și alte produse culturale.
Brandul are o prezență puternică pe scena literară și culturală românească și a primit numeroase premii și recunoașteri pentru contribuțiile sale la promovarea literaturii și artelor.
39.00 Lei
