In decembrie 1945, un taran arab a facut o descoperire arheologica uimitoare in Egiptul de Sus.
Acesta a recunoscut mai tarziu ca unele texte s-au pierdut - arse sau aruncate.
Dar ce a ramas este uimitor: vreo cincizeci si doua de texte din primele secole ale erei crestine - inclusiv o culegere de evanghelii crestine timpurii, necunoscute pana atunci.
Pe langa Evanghelia lui Toma si Evanghelia lui Filip, descoperirea includea Evanghelia Adevarului si Evanghelia catre Egipteni, care se prezenta drept „[cartea sacra] a Marelui [Spirit] Nevazut“.
Un alt grup de texte consta din scrieri atribuite adeptilor lui Isus, precum Cartea secreta a lui Iacob, Apocalipsa lui Pavel, Scrisoarea lui Petru catre Filip si Apocalipsa lui Petru.
Toate acestea erau traduceri copte, facute cu aproximativ 1 500 de ani in urma, dupa manuscrise si mai vechi.
Impreuna cu volumul Evanghelii gnostice din colectia Manuscris, care contine traducerea textelor mai sus mentionate, cartea Scripturile gnostice de la Nag Hammadi ne ofera o imagine despre complexitatea miscarii crestine timpurii si ridica intrebari fundamentale pentru oricine e interesat de istoria civilizatiei noastre: Cine a facut selectia surselor specifice care alcatuiesc canonul bisericesc si de ce au fost excluse si interzise ca fiind erezie celelalte texte? Ce le facea sa fie atat de periculoase?*Elaine Pagels a obtinut un doctorat de la Universitatea Harvard, a condus Departamentele de Studii Religioase la Barnard College si Columbia University si a fost profesor de religie la Princeton University.
In Scripturile gnostice de la Nag Hammadi, ea arata modul cum formele gnostice de crestinism au interactionat in primele patru secole ale erei noastre cu ortodoxia si ce ne spune aceasta dinamica despre originile crestinismului de azi.
Studiind si comparand textele de la Nag Hammadi cu surse cunoscute de peste 1 000 de ani din traditia ortodoxa, autoareaarata cum religia si politica s-au suprapus in dezvoltarea crestinismului, cum implicatiile politice ale unor doctrine ortodoxe precum invierea trupurilor si conceptiile gnostice despre Inviere au presupus implicatii contrare din punctul de vedere al organizarii sociale.
Un studiu concis si elegant din punct de vedere intelectual.
Economia cu care [Pagels] evoca lumea crestinismului primar este uimitoare.
The New YorkerPrima carte majora si savant scrisa despre gnosticism, care fructifica descoperirea, in 1945, a textelor crestine gnostice de la Nag Hammadi, in Egipt.
The New York Times Book Review[Pagels] scrie cu instinctele unui romancier, eruditia unui savant si cu priceperea de evidentia semnificatiile care lipsesc multor autori.
Chicago TribunePagels expune principiile [gnosticismului] cu mare claritate si concizie.
Modul in care ea evoca lumea Parintilor Bisericii este impresionant.
The Boston Globe .
Uimitor | Vreo cincizeci si doua de texte din primele secole ale erei crestine inclusiv o culegere de evanghelii crestine timpurii necunoscute pana atunci |
---|---|
Hammadi ne ofera o imagine despre complexitatea miscarii crestine timpurii si ridica intrebari fundamentale pentru oricine e interesat de istoria civilizatiei noastre | Cine a facut selectia surselor specifice care alcatuiesc canonul bisericesc si de ce au fost excluse si interzise ca fiind erezie celelalte texte |
Herald Tribune, denumit adesea International Herald Tribune (IHT), a fost un ziar renumit cu o lungă istorie în furnizarea de știri internaționale.
A fost înființat inițial în 1887 ca ediția europeană a New York Herald de către James Gordon Bennett Jr.
De-a lungul anilor, a câștigat o reputație pentru raportarea aprofundată a afacerilor globale, afaceri, cultură și politică.
În 1967, The New York Times Company a achiziționat ziarul și l-a redenumit International Herald Tribune.
Sub acest nou nume, a continuat să servească drept o sursă principală de știri internaționale, adresându-se în primul rând unui public expatriat și cititorilor vorbitori de limbă engleză din afara Statelor Unite.
Ziarul era cunoscut pentru acoperirea cuprinzătoare a evenimentelor mondiale și pentru rețeaua sa de corespondenți de pe tot globul.
În 2013, The New York Times Company a redenumit International Herald Tribune ca The International New York Times, cu scopul de a-l alinia mai strâns cu ziarul său emblematic, The New York Times.
Această mișcare a reflectat importanța tot mai mare a platformelor digitale și dorința de a crea un brand global unificat.
În timp ce ediția tipărită a International Herald Tribune și-a încetat publicarea odată cu rebranding, prezența sa digitală a continuat sub numele de The International New York Times.
Această platformă digitală a oferit cititorilor din întreaga lume acces la aceeași jurnalism și analiză de înaltă calitate care au distins ziarul de peste un secol.
The International New York Times, la fel ca predecesorul său, și-a menținut angajamentul de a furniza rapoarte cu autoritate despre afaceri internaționale, afaceri, cultură și multe altele, asigurându-se că cititorii rămân informați despre evoluțiile de pe tot globul.