Noul volum de poezii to love & to last al lui David Lapadat continua recuperarea si revitalizarea poeziei prin reinstaurarea imperiului emotiei si al imaginatiei.
Experientele iubirii transcend realitatea pe care o transforma in vis, iar aceasta realitate a sentimentelor profunde, intime si de nerostit se proiecteaza in viziuni simbolice.
and love is but a slow breeze/to lock the feelings left inside me/to put my empty heart at ease/to ease my soul.
david lapadat reafirma impreuna cu samuel taylor coleridge ca simbolul nu este nimic altceva decat o discontinuitate intre cuvinte, lucruri si intelesuri.
Aceste discontinuitati temporale si de semnificatie ne conecteaza, paradoxal, la discursul poetic al autorului traind impreuna cu acesta cele mai profunde emotii.
to love & to last este conceputa ca o gradina edenica, situata geografic la granita dintre vis si realitate, iar poeziile si strofele se desfasoara labirintic, unde, sinele si eu-l in inteles jungian isi modifica semnificatiile, in vis, inconstientul tinde sa acapareze realul transfigurandu-l in peisaj sufletesc epurat, iar constiinta eu-lui devine evanescenta.
hold me now tonight because in dreams/i'm traveling you.
a te margini sau a te dezmargini? intrebare esentiala pe care poetul pare ca o pune la fiecare promenada prin gradinile labirintice ale lui to love & to last.
/so many lines drowned in the water/so many circles i can't keep/i feel i already lost the battle/why won't you come and set me free.
este esential a trai in nemarginire? este infinitul singura aspiratie morala semnificativa careia ii suntem predestinati? chiar daca constiinta eu-lui impiedica aparitia omului atemporal, marturisirea frumusetii e suficienta pentru a elibera sinele din sclavia constientului.
in vis, frumusetea, moartea, iubirea sunt valori eterne.
A iubi inseamna a dura.
would you trust a dying rose/give your soul fulfill your duty.