Imaginati-va asta: sunteti intr-un local dintr-o gara si un barbat vine la masa voastra.
Isi trage un scaun si, dandu-si gluga unui hanorac de pe cap, se prezinta, bataind din picior: „Buna seara, sunt Rares Fogas, m-am nascut in Rep.
Ploiesti si acesta este creierul meu.
Fosnet de sacosa, pe masa apare un creier hidraulic prevazut cu o palnie aurie de gramofon.
Un buton este apasat, iar prin palnie incep sa se auda soapte, pe ffwd.
Urmeaza implozia romanesca a cartii.
Iata viata si opiniile unui narator post-grunge.
Iata gandurile, spaimele, amintirile, reveriile, infuzia de lehamite halucinogena, cinismul de cinci stele, umorul nebun, soap opera antimetafizica a „devenirii scriitoricesti”.
Pe scurt, meciul serii: Rares Fogas vs.
„Matusa Julia si condeierul”.
Avem un taifun diaristic care amesteca, textual, fraze-fluviu degenerate sintactic, circuite morfologice rupte, biografism histrionico-depresiv cu scandari britanice de trama, insertii caligrafice cinematometrice – toate puse, cu glitch-uri, zgomot alb, distorsiuni de semnal, intr-un mobil naratologic de virus digital (aici apare o miza „salbatica” foarte interesanta a scriiturii).
Un debut cu totul remarcabil! – Liviu G.
Asta | Sunteti intrun local dintro gara si un barbat vine la masa voastra |
---|---|
Isi trage un scaun si, dandu-si gluga unui hanorac de pe cap, se prezinta, bataind din picior | Buna seara sunt |
Pe scurt, meciul serii | Rares |